PE UNDE MĂ GĂSIŢI...online



YOUTUBE


NEWSLETTER

Abonează-te la newsletter aici:

moreZoia si ouale

Dana Andronie 4 septembrie 2006 - Jurnalul National

CINE IMPARTE PARTE-SI FACE

Niciodata nu da publicului mai mult decat merita. Si nu vrea nici sa plictiseasca.
Zoia Alecu isi foloseste harul ca si cum ar fi un parfum foarte scump. O picatura este de ajuns pentru a raspandi esenta "oualor de roua". Isi cunoaste foarte bine publicul, pe care-l trateaza dupa cum merita: "Am fost huiduita cinci minute, fara ca publicul sa stie ce-mi poate pielea, astfel ca l-am tratat si eu in sictir si nu m-am dus la bis decat dupa ce a aplaudat cinci minute in sir. Am aparut pe scena si am cantat doar o strofa si-un refren din 'Oua de roua' ".

PANA LA CAPAT

S-a calit si, indiferent de cum o primesc oamenii, Zoia nu mai iese din scena pana nu termina ceea ce are de transmis. "La 18 ani, cand am mers prima oara in turneu cu Savoy, sala era plina de oameni beti. Publicul mi se parea ca este un monstru cu sapte capete. Am incercat sa ma produc intr-un fel, dar n-am avut curajul sa merg pana la capat. Am iesit din scena. Toata trupa era in chiloti, nu apucase sa se imbrace. "Bai, imbracati-va, ca a iesit proasta din scena!", striga cineva in culise. Dupa ce Savoy a terminat concertul, solistul vocal, George Mitrea, a venit si mi-a spus: "Auzi, papusa, tu te-ai gandit ce vrei sa faci in viata? Daca vrei cu adevarat sa canti, trebuie sa ramai pe scena si sa mori cu publicul de gat. Poti sa te... bip pe vocea ta!". In acea seara am luat decizia ca, moarta-coapta, sa nu mai ies din scena."

IMPARTEALA

Zoia nu este o fire complicata. Intotdeauna a avut o doza de optimism, fiind totodata si foarte activa. A tinut atat de mult la cantat, incat si-a comutat viata pe programul doi. "Cu toate acestea, fiul meu a fost - si asa va ramane - number one pentru mine. Are 25 de ani si-l cheama Ioan. Am doua divorturi la activ. Imi displace profund ca partenerul meu de viata sa-mi faca program. Intotdeauna eu l-am lasat in pasi de voie. Niciodata un barbat n-o sa ia locul profesiei mele. Am primit un har de la Doamne-Doamne, nu pot sta incuiata in pivnita ca sa-mi cant mie insami. Trebuie sa impart cu lumea ceea ce mi s-a dat." Chiar asa, Zoia, sa dai, nu te zgarci! Dar nici nu te risipi! De fapt, stii tu mai bine...
Scriam poezii in Parcul Groapa Leilor, de pe Kiseleff. Stateam intinsa pe o piatra si ma uitam la copaci, la frunze. Era vara spre toamna... Eu am un cult pentru Maria Tanase... Dupa doua ore de contemplare, am inceput sa stau de vorba cu ea: "Stiai tu, Marie, ca roua e vie". Si uite asa s-a nascut 'Oua de roua'" - Zoia Alecu
 

moreZoia, dresoarea de spectatori

Dana Andronie 21 august 2006 - Jurnalul National

Chiar daca abia pe la a treia spita este turcoaica, si acum, cand aude o geampara, mama Alecu ia patru linguri si "canta" la ele de parca ar fi castaniete. De la ea a mostenit Zoia ritmul, iar de la tata, glasul generos.

Zoia Alecu, piticania cu volumul de trei ori cat ea (ne referim la voce, bineinteles), ne-a adus-o la "Folk you!" pe Maria Tanase. S-a asezat in fund pe scena si a cantat "Frica mi-e ca mor ca maine". Daca inchideai ochii, ai fi jurat ca acea Marie s-a coborat sa ne mangaie sufletele. "Sunt un canal de emisie extraordinar pentru Maria Tanase", mi-a spus Zoia Alecu, imediat dupa ce a terminat de transmis ceea ce i se soptise...

"Mama, a intrat o isterica!"

Jurnalul National: Spune-mi povestea imblanzirii scorpiei tale, publicul!
Zoia Alecu: Am fost chemata sa cant la Iasi, pe la 19 ani, cand eram in Cenaclul Amfiteatrul Artelor si Viata Studenteasca. La vremea respectiva era condus de Nicolae Dan Fruntelata si prezentat de Mihai Tatulici. Fusese un mega concert, greu de ingurgitat. Incepuse pe la ora 18:00 si se facuse 21:30, iar studentii isi pierdusera rabdarea si fluierau. Mihai Tatulici ma pastra ca pe o piesa de rezistenta. Vezi Doamne, vine fata si intinde tot caimacul prin sala, curg rauri de miere, aplauze nemasurate. Eu eram mai mult moarta decat vie, adormita pe o banca din sala de sport. Cand am intrat in scena, s-a spart conducta cu mitocani. "Du-te acasa, nu mai vrem!", ma incuraja publicul care astepta sa vina formatia FFN. Mihai Tatulici tot incerca sa ma prezinte: "E o cantareata realmente extraordinara, o descoperire epocala, extrasenzoriala, subacvatica, stratosferica etc"... Dar fluieraturile nu incetau! Atunci am luat scaunul de pe scena, pe care trebuia sa cant, si l-am aruncat dincolo de trei metri de mine. Chestia asta i-a pus un pic de ganduri. Mama, a intrat o isterica!... Apoi am luat microfonul in brate si-am dat drumul la piesa "Bocet", care le-a amintit foarte bine despre doamna Maria Tanase. Cand am inceput sa rag, s-a facut o liniste de mormant. Probabil, lumea ramasese uimita cum iese din piticania de mine nenorocirea aia de voce. Dupa ce-am terminat piesa, au urmat alte cateva secunde de liniste, apoi ropote de aplauze. Eu am facut stanga-nprejur, la vestiar. M-am intins pe banca... Fusesem huiduita cinci minute, fara ca publicul sa stie ce-mi poate pielea, astfel ca l-am tratat si eu cu sictir si nu m-am dus la bis, decat dupa ce a aplaudat cinci minure in sir. Am aparut pe scena si am cantat doar o strofa si-un refren din "Oua de roua". Atat a meritat!
Jurnalul National: S-a mai intamplat sa fii primita cu ropote de huiduieli?
Zoia Alecu: Da, la 18 ani, cand am mers prima oara in turneu cu Savoy. Am ajuns la Caracal, intr-o sala vai de mama ei! N-am sa uit cate zile oi avea. Sala era plina de oameni beti. Publicul mi se parea ca este un monstru cu sapte capete. Am incercat sa ma produc intr-un fel, dar n-am avut curajul sa merg pana la capat. Am iesit din scena. Toata trupa era in chiloti, nu apucase sa se imbrace. "Bai, imbracati-va, a iesit proasta din scena", striga cineva in culise. Dupa ce Savoy a terminat concertul, solistul vocal, George Mitrea, a venit si mi-a spus: "Auzi papusa, tu te-ai gandit ce vrei sa faci in viata? Daca vrei cu adevarat sa canti, trebuie sa ramai pe scena si sa mori cu publicul de gat. Poti sa te... bip pe vocea ta! In acea seara am luat decizia ca, moarta, coapta, sa nu mai ies din scena. Atunci am inteles ca publicul este ca o fiara salbatica. Daca il privesti cu curaj si indraznesti sa te simti stapana, el iti vine alaturi. Daca te simte timorat, te haleste!

In pasi de voie

Jurnalul National: Ti-ai hranit bine publicul. I-ai dat si "Oua de roua"...
Zoia Alecu: (Rade). "Oua de roua" este slagarelul meu. Aceasta piesa am compus-o pe la 20 de ani. Imi placea sa ma duc la Groapa Leilor, cu un carnetel si un pix.
Jurnalul National: Ce faceai cu "armele", speriai leii?
Zoia Alecu: Eram o poeta desavarsita si scriam poezii in Parcul Groapa Leilor, de pe Kiseleff... Stateam intinsa pe o piatra si ma uitam la copaci, la frunze. Era vara spre toamna... Eu am un cult pentru Maria Tanase... Dupa doua ore de contemplare, am inceput sa stau de vorba cu Maria Tanase: "Stiai tu Marie, ca roua e vie...". Si uite asa s-au nascut versurile la "Oua de roua". Cand am ajuns acasa, am facut muzica.
Jurnalul National: Ai folosit de multe ori schimbatorul de viteze. Ba ai circulat cu folkul, ba cu rockul, iar acum iarasi cu folkul!
Zoia Alecu: Asa e! Am inceput sa cant folk din toamna anului 1973. In 1986 am intrat in Sfinx. Zece ani am existat prin concerte in strainatate, fara sa avem un album. Cand am avut recital la Brasov, am fost prezentati astfel: cunoscuta formatie Sfinx din Olanda. Au trecut doi ani ca sa devenim o trupa cunoscuta in Romania. M-am intors din nou la folk si vreau sa am un album de autor. Pana acum nu m-am priceput sa-l scot...
Jurnalul National: Ai falsat vreodata in viata?
Zoia Alecu: Da. Nu sunt o fire complicata. Intotdeauna am avut o doza de optimism. Sunt foarte activa, nu-mi place sa stau locului pentru multa vreme. Sunt romantica, am tinut atat de mult la cantat incat viata personala a cazut pe locul doi. Cu toate acestea, fiul meu a fost - si asa va ramane - number one pentru mine. Are 25 de ani si-l cheama Ioan. Am doua divorturi la activ. Imi displace profund ca partenerul meu de viata sa-mi faca program. Intotdeauna eu l-am lasat in pasi de voie. Niciodata un barbat n-o sa ia locul profesiei mele. Am primit un har de la Doamne-Doamne, nu pot fi incuiata in pivnita si sa-mi cant mie insami. Trebuie sa impart cu lumea ceea ce mi s-a dat.

Pui de stropi

"Stiai tu Marie / Ca roua e vie / Ca-n zori face oua / Si ies pui de roua / Si stropi de pui / Ce umbla hai-hui / Prin iarba lor mama / De soare li-i teama, / De ziua fierbinte / Cand puiul o simte / Aluneca-n moarte / Ca maine-i departe / De-ar fi dimineata, / Zicea pui de strop / Ar fi alta viata, / Acum ma ingrop / S-asa ud si mic / Si-mi vine sa tip / Caci sunt incolor, / Ca nu cresc un pic / Si trebuie, trebuie sa mor" - Zoia Alecu, "Oua de roua"
 

moreCu peripetii

Carmen Dragomir - 3 aprilie 2005 Jurnalul National

Primul turneu al Zoie Alecu a fost unul cu bucluc. La Caracal. Folkul "nu se pupa" cu muzica usoara. A fost prima si ultima oara cand a iesit din scena.

In 1973, undeva in Caracal. Alaturi de formatia Savoy, Angela Similea, Cornel Constantiniu, Zoia Alecu - atunci "No name", cum spune ea, trebuia sa deschida spectacolul. "Emotiile pe mine, ca la balamuc. O sala foarte frumoasa, dar plina cu niste oameni manga, parca iesisera din schimbul trei, cu sticlele atarnate, nu stiu ce Dumnezeu era, lichior indian... Cand i-am auzit urland ca o cascada: "Huaaa!", m-am dus pana la microfon, mi s-a facut frica si am iesit din scena plangand. Toata formatia, care trebuia sa intre dupa mine, era in chiloti, se astepta ca eu sa stau minimum o jumatate de ora in scena. Prezentatorul urla la ei sa se imbrace... Johnny, solistul formatiei, a venit la mine si mi-a zis: "Stii ceva? Lasa-te! Daca nu esti in stare sa tii publicul in frau, inseamna ca nu esti facuta pentru meseria asta. Nu ai voie sa iesi din sena, pot sa te bata cu pietre. Daca publicul simte ca ti-e frica de el - e ca un animal cu zece mii de capete - te haleste! Am bagat la cap si nu mi s-a mai intamplat niciodata", povesteste Zoia Alecu. Turneele au continuat.

Dintr-un alt bucluc, aflata in turneu cu cei de la Cenaclul Flacara, a salvat-o Adrian Paunescu. "Era un tip, seful organizatiei UTC, care avea grija de noi sa ne stranga ca pe niste oi la autocar. Era un meci de fotbal important si am oprit la un restaurant ca baietii sa vada meciul. Tovarasul a inceput sa urle si l-a pus pe sofer sa plece. M-am suparat atat de tare, mi-au iesit flacari pe gura... Tovarasul i-a spus clar lui Paunescu sa ma dea afara, insa el s-a opus. Vali Sterian a patit-o de multe ori, el era tot timpul cu fronda la el, tot timpul se lua in bete cu astia, cine era de pe la UTC, de pe la partid..."

Trenul vietii Dana Cobuz 13 martie 2006 – FETELE RELE

Vizita la Zoia Alecu acasa a fost un mic voiaj in lumea muzicii. Raspunsuri amestecate cu vocalize - live - si cu piese Sfinx Experience - de pe CD.

A inceput sa cante in 1973. Folk. Pe care l-a leganat pe corzile chitarei aproape 12 ani. Dupa un an-tampon intre folk si ceea ce urma sa vina, in care a cantat in Bar International din Sinaia, unde intrarea era pe valuta, iar programul era unul de top, a urmat Telefonul. "Crina Mardare ma suna din Danemarca. Era in august 1986. Ramasese fara colega ei, Elena Perianu, alaturi de care forma duetul Stereo. Elena plecase cu un contract in Groenlanda, desi nu ii expirase cel din Danemarca. Crina mi-a explicat pe scurt situatia si mi-a spus ca are nevoie de mine acolo. Mi-a mai zis ca peste doua saptamani vine in tara si discutam mai multe atunci."

MACAZUL

Zoia s-a codit sa accepte invitatia. Ba ca scartaie cu engleza, ba ca nu poate sa cante cu trupa, ba ca nu stie nimic din repertoriul care trebuia interpretat acolo... Crina i-a promis ca o va sprijini, doar sa-i dea acordul ei. Ceea ce Zoia a si facut.
In aceeasi perioada, Zoia Alecu avea contract cu Circul de Stat. Facuse muzica pentru un spectacol cu care Circul avea sa sustina un turneu de sase luni in mai multe state arabe. "Compusesem toata muzica, vreo 12 piese cu texte cu tot, mai aveam de imprimat putin. Prin contract insa ar fi trebuit sa si apar in spectacol, la inceputul si la finalul fiecarei reprezentatii, si sa fac play-back coborand din cupola. Intre timp, a venit propunerea Crinei, care-mi cam schimba destinatia", isi aminteste Zoia. S-a dus la Iosefini senior, i-a spus ce si cum, dar directorul Circului a invocat contractul deja semnat. Solista avea insa o strategie imbatabila. "Domnule Iosefini, e trenul vietii mele. Va fac o propunere mai mult decat avantajoasa. Nu am nevoie de nici un ban pentru muzica. Termin de imprimat si sunt sigura ca spectacolul va avea succes si fara prezenta mea." Iosefini a fost de acord si a rupt contractul.

O ALTA MESERIE

In asteptarea Crinei, si-a cumparat un walkman. Si a inceput "travaliul": "Nu pot sa-l numesc altfel. Pop-rock-ul era o meserie noua. Nu semana cu ce stiam eu din folk". Crina i-a adus casete cu repertoriul de Danemarca. "Erau doar 60 de piese. Nu se punea problema sa fiu solista la toate, dar trebuia sa le stiu. Mi-a fost foarte greu sa ma omogenizez cu Crina. A urmat o luna in care n-am dormit mai mult de doua ore pe noapte." La 15 septembrie si-a dus baietelul la scoala, in clasa intai, iar doua zile mai tarziu pleca spre Danemarca. Pe drumul prin Europa , nu s-a putut bucura de plecarea din Romania de grija a ceea ce avea sa o astepte la destinatie. Si n-a fost usor: dupa ce termina programul, se intorcea la hotel sa repete: "Adormeam cu castile pe urechi si cu gura deschisa". Experienta cantatului in tarile nordice, cu Sfinx Experience (nascuta in '90, dupa plecarea din trupa a lui Bibi Ionescu) si Stereo, a continuat vreme de zece ani. Pana prin '96, cand au hotarat ca, daca nu vin in tara, romanii ii vor uita de tot.
"Ca sa-mi egalizeze vocea, Misu Cernea imi baga compresie pe voce. Atat de tare, incat urlam, pentru ca nu ma auzeam in boxe. Raguseam in fiecare seara si a doua zi o luam de la capat. Ca sa canti rock trebuie sa ai sange in instalatie" - Zoia Alecu, Sfinx Experience

VENUS, CINCI FETE CU LIPICI

Formatia Venus a fost una din primele trupe exclusiv feminine din Romania si, probabil, si din lume. In fapt, un cvintet feminin care canta un fel de rock la limita muzicii usoare, pe care fetele il numeau chiar... pop, Venus erau niste domnisoare frumusele, cu un nivel de cunostinte muzicale peste medie. Dar sfaturile proaste si orgoliul feminin aveau sa sparga grupul, Venus fiind prima trupa de la noi care a deschis... "moda dubletilor": Venus N (de la Nicoleta) si Venus L (de la Liane). Separate, n-au mai avut nici un sarm...

CATENA: UNITE CA-NTR-UN LANT DE CARBON

Un grup de fete care canta rock cu greu trece neobservat. Mai ales o trupa care chiuleste la greu de la scoala pentru a invata acorduri: "Repetam anul si mi-a fost rusine sa-i spun Ancai". Cand a aflat, (...) hotaraste sa-si numeasca trupa gata facuta "Catena" (in limba latina insemnand 'lant'), cuvant gasit intr-un manual de chimie la capitolul "Catene de carbon". Explicatia? Sa fim unite ca-ntr-un lant de carbon", rememoreaza Lidia Creanga. Primul concert din viata lor a fost la... gunoieri, adica la Intreprinderea de Salubritate. "Celor de la ICSIM le-a placut ce faceam si ne propusesera sa cantam la aceasta intreprindere pentru nu stiu ce aniversare a lor. Noi am primit cu bucurie propunerea, mai ales ca "Salubritatea" inchiriase sala Teatrului "Constantin Tanase" pentru acest eveniment. Formula in care cantam era: Anca Vijan, Adriana Iliescu, Mariana Alexandru, Lidia Creanga." Beneficiind de simpatia organizatorilor de spectacole, dar si a spectatorilor, Catena avea sa devina destul de repede una dintre primele zece trupe ale anilor 1970.

ROCKUL ROMANESC E DOMESTICIT

Zoia Alecu crede ca rockul, in Romania, este unul "domesticit". "E bland, poate fi fredonat. Asa era si inainte, dar parca dupa 1995 s-a domesticit si mai mult." Vocea feminina de la Sfinx Experience o admira foarte mult pe Laura Stoica, una dintre putinele femei care au curaj sa mai cante rock astazi. "Trebuie sa ai o fire agitata, sa-ti placa sa alergi pe scena, de colo-colo, sa-ti ia foc sangele in tine cand esti pe scena. Ai nevoie de o anumita stare, dar si de anumite daruri de la natura", spune Zoia.
 

moreDespre Sfinx Experience

Corina Pavel 1999 - Formula AS-

Sfinx Experience Crina Mardare & Zoe Alecu. Doua fete rebele in muzica romaneasca. Venite din zone diferite ale muzicii, destinele lor s-au intalnit sub "umbrela" unui nume sonor din peisajul pop-rockului romanesc: grupul "Sfinx"..

Zoia Alecu este si astazi aceeasi pustoaica rebela din folkul romanesc, care in anii "70 li se adresa, fara menajamente, activistilor de partid: "Asculta, bai, mancator de c...t!". Cu limba ei ascutita, "destabiliza" tot timpul atmosfera vestitului Cenaclu Flacara, motiv pentru care n-a fost niciodata acceptata cu titlu oficial in mijlocul "fanilor de profesie". Crina Mardare, nonconformista si eleganta Crina pe care o vedeam pe micile ecrane in anii "70, este acum mamica unui baietel de cinci ani, care spune la toata lumea despre mama lui ca "ea iubeste foarte mult copiii, dar mai mult iubeste cainii de pe strada; asa de mult, ca i-ar aduce in casa pe toti". Dupa lunga odisee prin tarile nordice, alaturi de grupul "Sfinx", Zoe si Crina au revenit in apartamentele lor cu mobile vechi de pe Calea Victoriei, unde stau la lungi taclale cu prietenii de odinioara, care le-au lipsit atat de mult. In clipele acelea, diminetile in care doua fetite - una sturlubatica si sasaita, cu vioara sub brat si cealalta cu obrajii de portelan roz, cu ghiozdanul in spate si sacosa plina de partituri pentru pian - mergeau impreuna pe Calea Victoriei spre scoala de muzica, nu mai par atat de indepartate.

Zoia Alecu, clovnul familiei si o chitara cumparata "cu sange"

Sunt Capricorn, nascuta pe 10 ianuarie 1956, in Bucuresti. E o zodie buna, o zodie de luptatori. Eu, una, n-am invatat nici pana astazi sa ma dau batuta. Mai am si eu momente de cadere, dar imi revin imediat, ma trag asa de par singura si zic: "Hai, fato, revino-ti, ca ai multe de facut!". Am fost de mica clovnul familiei. Placerea de capatai a parintilor mei, ca si a vecinilor de pe strada (stateam la curte, undeva in "Macelari", aproape de Lizeanu), era sa ma puna sa fac tot felul de giumbuslucuri ca la circ. Eram o buna gimnasta, aveam o mobilitate extraordinara (intr-o buna masura, o mai am si acum), eram o maimuta desavarsita si tot ceea ce vedeam, imitam imediat. Cum la vremea respectiva erau la moda filmele indiene, primul cantec pe care l-am invatat a fost "Raj Kapoor". Eram peltica, sasaita si cantam, in varianta populara: "Am pantalonii rupti in c...r/ Si ma cheama Raj Kapoor". Si toti vecinii se prapadeau de ras, mai ales ca, intre versuri, mai faceam cate o strambatura, cate un spagat sau un flic-flac. Nu trebuia decat ca tata sa pocneasca din degete, si eu, precum un catelus dresat, de-abia asteptam sa ma dau in spectacol. Cand am implinit patru ani, ai mei s-au mutat in Calea Victoriei, la bloc, si acolo n-am mai avut la dispozitie o strada plina de admiratori, unde sa-mi fac "numarul", dar foarte curand au aflat de mine si vecinii din bloc, ca sunt "o artista in devenire". Am mers la acelasi liceu de muzica - "George Enescu" - ca si Crina Mardare: ne intalneam dimineata pe Calea Victoriei, in drumul catre scoala, eram doua mogaldete ce caram dupa noi partiturile si viorile. Era cu aproape doi ani mai mica decat mine, dar eu intorceam tot timpul capul dupa ea, pentru ca arata ca o papusa: avea niste ochi imensi, negri, si era vesnic rosie in obraji. Toata copilaria mea mi-am dorit sa am si eu macar o umbra de rosu in obraji; eu vesnic eram palida, slaba si scofalcita. M-am chinuit patru ani sa invat vioara, pentru ca vioara este un instrument nu greu, ci chinuitor, mai ales la o varsta frageda. In afara faptului ca profesorul ma pocnea peste degete cu ce nimerea, nu s-a priceput de nici un fel sa-mi puna vioara in mana, ba, mai mult, de cate ori il prindea pe tata, ii spunea ca ar fi bine sa fac violoncelul, ca am niste maini foarte potrivite pentru violoncel. Dar eu i-am zis tatei: "Tata, eu cu copaia aia intre picioare nu stau, sa fie clar!".

Despre colegii de clasa nu am amintiri foarte frumoase, pentru ca marea lor majoritate erau copii de oameni foarte instariti, cu nasul pe sus, nu purtau decat uniforme facute "pe comanda". Inca de pe atunci nu-mi placea sa ma umileasca nimeni, sa ma calce pe coada, drept pentru care aveam foarte multa treaba: ii bateam pe toti, pe rupte. In sfarsit, in clasa a patra, am luat eu hotararea decisiva ca nu trebuie sa mai stau in aceasta scoala, trebuia sa scap si eu de ei, si ei de mine. Asa ca am dat niste "chiftele" pe instrument, la examenul de sfarsit de an (la modul voit, bineinteles, ca nu eram eu asa de proasta sa nu descifrez niste partituri), si am scapat de scoala de muzica. Mi-a ramas - multi ani de zile - o pata vanata pe umar, cu pielea foarte intarita si zgrunturoasa, in amintirea orelor lungi de studiu la vioara.

Am continuat sa invat la o scoala obisnuita, de cartier, dupa care am dat la un liceu de cultura generala, "Mihail Sadoveanu", al carui profil s-a schimbat, imediat dupa ce am dat eu admitere, in industrial - situatie care nu mi-a convenit deloc. Tata se bucura ca voi avea "o meserie la baza", dar bucuria i-a fost scurta. Fara stirea lui, am invatat o vara intreaga, am dat diferentele si m-am mutat la liceul "Lazar". Pentru ca tata nu mi-ar fi dat in ruptul capului bani sa-mi cumpar chitara, mi-am cumparat singura. De unde am avut bani? M-am dus si am donat sange. Erau vestitele chitari de placaj de 560 de lei, eu aveam 16 ani si eram innnebunita ca n-am si eu o chitara. Dupa vreo sapte sedinte de donat sange, cand mai aveam putin si ma topeam pe picioare - eram din ce in ce mai livida si parintii mei nu mai stiau ce se intampla cu mine - am reusit sa strang, in sfarsit, cei 560 de lei si m-am dus si mi-am cumparat-o. Am cumparat si metoda Anei Boeriu si am inceput sa invat singura chitara, atat cat sa ma ajut sa-mi compun piesele si sa ma pot acompania. Scriam poezii inca de la 9 ani, asa ca imi faceam singura si textele cantecelor.

M-am apucat serios de cantat din 1974 si am inceput sa fiu solicitata sa merg in turnee, sa particip la spectacole; cantam intr-un cenaclu care se numea "Viata studenteasca si amfiteatrul artelor". Am fost colaborator trei ani de zile la Teatrul "Nottara", unde am facut muzica pentru cateva spectacole, cantam la Clubul Arhitecturii, la Clubul Z, am cantat in deschidere la mai toate trupele tari din Romania la acea vreme - "Phoenix", "Pro Musica", "Progresiv Tm", "Basorelief", "Compact". Aveam 17 ani cand, prin Doru Stanculescu, am debutat la Cenaclul Flacara, in acelasi timp cu Nicu Alifantis: el a fost acceptat "cu drepturi depline", eu doar ca si "colaborator", pentru ca eu nu cantasem o melodie pe versuri de Adrian Paunescu, ci pe versuri proprii. Am cantat folk timp de 12 ani, am fost - zic eu - un nume de referinta in genul acesta muzical. De aceea, in amintirea acelor ani, in paralel cu activitatea la "Sfinx", m-am aplecat din nou asupra folkului si voi scoate in curand un album cu compozitii proprii, tributare acestui gen muzical, care cunoaste acum la noi un reviriment.
 

moreFrumusetea e doar o chestiune de vointa

Alice Nastase – 2002 - Revista Tango

Chiar inainte sa se destrame trupa Sfinx Experience, am realizat un interviu cu una dintre cele doua, atat de minunate, prezente feminine ale trupei. Intre timp, Zoia Alecu s-a reintors la folk, iar colega ei de odinioara, Crina Mardare a revenit la cariera de profesor. Dar pentru ca am revazut-o de curand pe Zoia Alecu intr-un recital extrordinar sustinut pe scena de la Casa Studentilor Grigore Preoteasa - acolo unde s-a mutat epicentrul lumii folk bucurestene, m-am gandit ca nu ne-ar strica sa ne amintim cum gandeste Zoia Alecu.

Tango: Esti maritata cu un olandez. Nu te-a ispitit niciodata gandul plecarii?
Zoia Alecu: Nu. Aici sunt cineva, acolo as fi doar nevasta lui.
Tango: Cum rezista un mariaj la distanta? Stati asa, unul acolo, unul aici si se poate?
Zoia Alecu: Relatia pe care o am cu actualul meu sot este o oportunitate de a nu-mi schimba partenerul, pentru ca n-am cum sa ma plictisesc de el. Ne vedem destul de rar, deci n-avem cand sau de ce sa ne certam. Cand ne vedem e totul frumos si roz. Intre noi este mai degraba o relatie de prietenie decat de pasiune sau iubire din asta nebuna.
Tango: Si atunci de ce ai acceptat totusi sa te casatoresti?
Zoia Alecu: Stii de ce? Pentru ca mi s-a parut un tip foarte cumsecade, bun, intelegator. N-am vrut sa ma casatoresc, dar el a insistat. A spus: 'E mult mai usor pentru tine sa ma vizitezi si gandeste-te la fiul tau. Tu esti in Olanda, el nu este cu tine'. Intr-adevar, baiatul meu era in Romania, desi noi stateam cate o jumatate de an in Olanda, unde cantam. Era o situatie absolut nebuneasca. De unde sa stiu ca peste doi ani aveam sa incetam contractele din Olanda? Apucasem sa-l duc pe copil la scoala acolo. Asta era! Drept care, acum, fiul meu sta in Olanda si eu in Romania.
Tango: Tu si sotul tau nu va faceti griji ca tu nu ii esti fidela sau invers?
Zoia Alecu: Nici nu vreau sa-mi gasesc pe altcineva! Sunt foarte conservatoare si foarte nesuferita. Ma indragostesc tare greu!
Tango: Trebuie sa te fi indragostit si tu asa. macar o data, de doua ori.
Zoia Alecu: Da! Eu si primul sot, tatal baiatului meu, ne-am iubit enorm! Cand am divortat, am divortat cu mare greutate si m-a afectat foarte tare. M-am simtit traumatizata multa vreme. Pentru primul meu sot am fost ca si un copil. M-am lasat pe mainile lui, caci eram foarte tanara, si in momentul in care ne-am despartit parca nu mai aveam aripi. Asta a fost senzatia, ca parca am ramas fara mama, fara tata. Nu mai aveam busola. Dar bine, ca un Capricorn adevarat m-am trezit...
Tango: N-a fost o incapatanare? N-ai regretat?
Zoia Alecu: Nu! N-am regretat, pentru ca nici impreuna nu se mai putea.

Baietelul meu imi spunea plangand: "O sa-ti sparg chitara, fiindca din cauza ei ma lasi singur!"

Tango: Sunt si teorii care sustin ca nu poti fi fidel decat pe termen scurt.
Zoia Alecu: Ba se poate si pe termen lung! Am stat zece ani cu primul meu sot si acum iata, din '94 cu al doilea sot, si ne intelegem foarte bine. Ne sunam des, ma mai duc eu in Olanda, mai vine el in Romania. Nu pot sta niciodata prea mult, pentru ca stii cum e, in muzica, daca dispari un an de pe scena e foarte greu sa revii. Cred ca de-aceea nici nu mi-am mai pus problema sa am un al doilea copil.
Tango: Ti-a fost greu cu primul?
Zoia Alecu: N-a fost usor. Am cantat pana in luna a opta. Pe atunci cantam muzica folk si sprijineam ditamai chitara pe burta. Deja chitara imi statea paralela cu solul, dar n-aveam ce sa fac. Imi venea tare greu, abia mai respiram. Dupa aceea, l-am alaptat noua luni de zile, fiindca pe vremea aceea, in 81, nu gaseai lapte decat stand la niste cozi fioroase. Si atunci am zis: "Domne, ia lasa ca am la purtator, am laptaria deschisa pentru baiat!" sunt convinsa ca faptul ca l-am alaptat atat de mult a creat o legatura speciala intre noi doi. El este foarte atasat de mine, dar nu ca un pui care atarna de fustele mamii. Nu l-am crescut asa. Ca dovada ca acum este student la Academia Militara din Olanda si campion national la culturism!
Tango: Tatal lui e in Romania?
Zoia Alecu: Da, aici in Bucuresti. Am divortat in '83 de primul meu sot. Copilul avea 1 an si 3 luni cand ne-am despartit. Mi-am crescut copilul singura. N-am cerut nici pensie alimentara, fiindca fostul meu sot avea o situatie grea. Am cantat enorm, ca sa castig bani. Baietelul meu imi spunea mereu: "O sa-ti sparg chitara, fiindca din cauza ei pleci si ma lasi singur. O sa ti-o sparg!", imi spunea plangand, iar eu ii explicam ca trebuie sa traim si sa avem bani pentru mancare si pentru haine si pentru jucarii. Copiii nu inteleg niciodata, sunt induiosatori in felul in care incearca sa-si acapareze mamele.

"Doamne fereste, dai de unul insurat si te indragostesti furca!"

Tango: Ai fost intotdeauna pe picioarele tale din punct de vedere material?
Zoia Alecu: Da. Insa am trecut si prin perioade grele. Stii cum este in meseria asta: patru luni ai de cantat, doua stai pe bara.
Tango: Ai fost multa vreme singura, intre cele doua casnicii.
Zoia Alecu: E adevarat. Din 83 si pana-n 94... solo. Timp de gandire...
Tango: Nu te-a ispitit vreodata o poveste ilicita, cu un barbat insurat, de exemplu? Se practica pe scara larga.
Zoia Alecu: Nu te contrazic. Dar, pentru mine, nu mi-as dori asa ceva. N-am avut niciodata o relatie cu un tip insurat. Niciodata. Nu ma tine inima. Cu toate astea niciodata nu se stie ce-ti rezerva viitorul. Eu nu-l iau niciodata pe 'Nu' in brate pentru ca de cate ori am zis: 'Vai! Eu nu fac asa ceva', apoi chiar in directia aia m-a purtat soarta. Doamne fereste, dai de unul insurat si te indragostesti furca. Ce-i de facut atunci? Cand iubesti, iubesti.
Tango: O femeie care are bani are sanse mai multe sa fie iubita, sa atraga atentia? Exista totusi o foarte mare diferenta intre femeile sarace si cele care-si permit sa se ingrijeasca.
Zoia Alecu: Am avut o perioada lunga de saracie, dar mi-am ascuns-o cu mare grija. sunt un om foarte modest. Mie nu-mi trebuie mult ca sa ma simt bine. sunt cateva lucruri la care tin enorm in viata si daca am acele lucruri sunt fericita, chit ca n-am ce pune pe masa. Nu suport sa mi se faca program, deci vreau sa fiu independenta, sa fac ceea ce vreau eu asa cum imi place mie. Si tin neaparat sa am macar doua ore de singuratate pe zi, sa vorbesc eu cu mine.
Tango: Ce faci in astea doua ore?
Zoia Alecu: Am si eu visele mele! Cateodata ma gandesc "Oare am facut vreo gafa pe ziua de azi, am gresit fata de cineva? Trebuie neaparat sa o repar." Imi fac autocritica. Sau nu ma gandesc la nimic. Sau imi amintesc. Sau gatesc. Cert este ca nu vreau sa vorbesc cu nimeni si cei din jurul meu imi respecta damblaua asta.

"Aveam o celulita ingrozitoare. Parca eram plapuma cu nasturi!"

Tango: Silueta ta de adolescenta e un noroc sau muncesti mult pentru asta?
Zoia Alecu: Nu e numai noroc. Sa stii ca am avut o perioada cand m-am lasat de fumat, prin 1993. Aveam o oarecare varsta, cand metabolismul se schimba si in nici sase luni am pus zece kilograme pe mine. Iti imaginezi cum aratam, ca foarte inalta nu sunt, am 1.67m? Mi-era frica de mine!
Tango: Si ce-ai facut?
Zoia Alecu: Mai intai am stat nemancata 3 saptamani. N-am mancat decat fructe. Atat. N-am slabit un gram! Ma urcam pe cantar si la culcare si la sculare aveam multa treaba cu cantarul - si innebuneam. Ma visam noaptea cat dulapul cu trei usi si ma trezeam lac de transpiratie. Imi dadeam seama ca sunt tot eu, aia care are doua usi la dulap, nu trei, si eram disperata. Cand mi-am dat seama ca nu pot slabi cu sacrificiul asta, mi-am spus: 'Asta este! Ma apuc de fumat!'.
Tango: Si numai pentru ca te-ai apucat din nou de fumat ai slabit la loc?
Zoia Alecu: In doua saptamani am slabit sase kilograme. Urmarea a fost ca m-am umplut de o celulita ingrozitoare. Parca eram plapuma cu nasturi! Asa ca m-am apucat razbit de sport si mi-am revenit. Sportul e o constanta in viata mea. In fiecare zi am sfertul meu de ora de miscare.
Tango: Cred ca esti constienta de importanta infatisarii unei femei, tocmai pentru ca ai fost frumoasa toata viata.
Zoia Alecu: N-am fost niciodata frumoasa! Sa zicem asa. draguta, prezentabila. Pentru frumusete sunt alte canoane. Si eu ma incapatanez sa cred ca, daca ai suflet frumos si mai ales daca esti o tipa isteata, chestia asta ti se lasa in ochi, in expresia fetei, in felul tau de a te purta.
Tango: Sunt totusi niste lucruri absolut esentiale de care o femeie trebuie sa tina seama. Nu se prea iarta pacatul de a neingrijita.
Zoia Alecu: Femeile in general ar trebui sa aiba mai multa vointa. E un sfat pe care-l dau tuturor femeilor. Nici mie nu imi e usor. Sunt multe zile in care am probleme, nu ma simt bine si nu-mi vine sa fac miscare. Dar imi spun ca o zi pierduta inseamna aparitia celulitei, inseamna inmuierea carnii pe mine si multe altele. Plus ca psihic nu te mai simti bine. Cu cat faci mai multe concesii, cu atat incepi sa ai o parere mai proasta despre tine. Cat te respecti tu pe tine, tot atata te respecta si cei din jur. Frumusetea este, de multe ori, doar o chestiune de vointa.

"O trupa ca Holograf sau ca noi sunt considerate aici trupe de bosorogi"

Tango: In rest, totusi, unde te ingrijesti? Ai un loc anume unde te duci la cosmetica, la coafor?
Zoia Alecu: Ma vopsesc singura, ma tund singura, imi fac unghiile singura, imi fac pedichiura singura, ma epilez singura. Eu pot sa fac aceste lucruri mai bine si mai atent decat oricine altcineva.
Tango: Te-ai gandit sa faci vreo operatie estetica?
Zoia Alecu: Da! Chiar la iarna intentionez sa ma operez! Am 46 de ani si ma gandesc ca n-ar strica sa ma operez putin la ochi. Si ridurile astea din jurul gurii... In rest sunt supermultumita cu ce mi-a dat Dumnezeu!
Tango: In Romania se priveste cu multa reticenta catre femeile care si-au facut implanturi cu silicon, de exemplu. De aceea, multe refuza sa recunoasca public...
Zoia Alecu: Trebuie sa fii un inapoiat mintal ca sa judeci o femeie ca si-a facut o operatie estetica, indiferent in ce zona a corpului ei. De ce sa n-arati mai bine cand poti? Nu te apuci sa faci o operatie estetica decat daca ai complexe. Cu ce drept sa condamni un om ca vrea sa-si repare un defect care l-a complexat toata viata?
Tango: Ca artist, crezi ca ai sanse egale daca esti frumos sau esti urat, tanar sau batran?
Zoia Alecu: Numai aici, in Romania se face diferenta. Dar e o tampenie, crede-ma! O trupa ca Holograf sau ca noi sunt considerate aici trupe de bosorogi! Dar ia sa vezi tu cu cat se vinde biletul in strainatate la un concert Rolling Stones si cum arata Rolling Stones, ca toti sunt sariti de 50, ba bat bine spre 60. Sau Aerosmith. ce fata de urangutan are ala! Dar cum canta. Mai sunt si altii, dar crezi ca-si permite cineva sa-i faca 'bosorogi'? Ti-am dat un exemplu de mentalitate romaneasca. Uita-te la Tina Turner! Cine a facut-o vreodata bosoroaga? La noi insa, mentalitatile sunt de inapoiati. Daca nu ai fund si balcoane, nu poti sa calci pe scena. Nu conteaza cum canti, poti sa canti precum chestia asta care scartaie pe gresie. ai fund, ai balcoane, esti OK! Producatorii romani vor sa faca bani cu orice pret.

"Iti trebuie mereu haine, altfel risti sa ajungi de rasul lumii"

Tango: Te numeri printre putinii oameni care reusesc sa traiasca din muzica sau mai ai si alte afaceri?
Zoia Alecu: Scriu texte. Nu numai pentru noi, pentru Sfinx Experience, ci si pentru altii. Imi ocupa destul de mult timp si nu-i asa usor precum pare! Artistii din tara nu sunt bine platiti! Daca stai sa te gandesti la ce cheltuieli ai in bransa asta. Gandeste-te la cum apari pe scena. Iti trebuie un parfum bun, iti trebuie o imbracaminte care sa nu fie aceeasi, ca te iau la misto toti ziaristii. Uite, ca fetele de la A.S.I.A. care n-au mai iesit din costumele alea albe, cred ca de un an de zile. Risti sa ajungi de rasul lumii.
Tango: Iti cumperi, deci, gramezi de haine?
Zoia Alecu: Foarte multe mi le croiesc eu, dar imi mai si cumpar.
Tango: Ai un gen anume? Porti haine de firma?
Zoia Alecu: Nu, sau cand o fac nu o fac din snobism. Lucrurile mele, in general, au o nota aparte pentru ca nu-mi place sa port ceva ce deja umbla singur pe strada. Imi place sa cred ca am nota mea de personalitate. Imi cumpar o chestie care poate fi obisnuita, dar o mai cizelez, ii adaug niste accesorii.
Tango: Cum ti se par femeile din Romania fata de cele din strainatate?
Zoia Alecu: Romancele mi se par cochete. Ma uit la olandeze mereu si ma minunez cat sunt de sleampete. Nu conteaza cum sunt imbracate, parul e sau nu e vopsit, ba mai sunt si cam paroase pe picioare si la subrat. E la moda un ecologism straniu.
Tango: Tu ai si rochii elegante, porti tocuri?
Zoia Alecu: Am, dar le pun extrem de rar. Stiu cum sa ma imbrac. pot sa ma imbrac super-elegant, dar nu mai sunt eu. Parca-i altcineva!
Tango: Si ai grija mereu sa fii tu insati?
Zoia Alecu: Eu chiar nu incerc sa par altcineva...
 

Comandă albumele aici:


Lansat în 2015

Casa de producție Ovo Music

Lansat în 2012

Casa de producție Ovo Music

Lansat în 2009

Casa de producție Ovo Music

Lansat în 2007

Casa de producție Ovo Music


Copyright @ 2024 Zoia Alecu

Powered by Igraine